Lucrări de licență
Școală în Subcetate
Descrierea proiectului
Proiectarea spațiilor destinate pentru copii, se bazează în general, pe percepția adulților asupra mediului încojurător, care nu este relevantă pentru modul în care funcționează copiii. Le Corbusier la rândul său menționează în Towards a New Architecture, că: „man looks at the creation of architecture with his eyes, which are 5 feet 6 inches from the ground. Logical and rational codes such as this, form the standard for much of architectural production - but of course, these norms are as constructed as architecture itself. This particular standard is especially irrelevant when designing for children, for whom the adult - centric assumptions of architecture do not and should not apply”. În timp ce adulții percep spațiul mai mult prin formă, funcție și estetică (Matthews, 1992), copiii văd spațiul ca având mai multe funcțiuni, nu doar din punct de vedere rațional estetic (Christensen, 2003). Spațiul exterior care se deschide către natură, oferă copiilor libertatea de a se deplasa mai liber. Este un spațiu în care simțurile lor sunt ușor stimulate de verdeață și vietăți (Kellert, 2002). Microclimatul său este natural și dinamic; Modificările aduse de temperature, vânt și prezența ploii sau zăpadă (Prescott, 1987; Olds, 1989). Un astfel de mediu le oferă copiilor posibilitatea de a înțelege că natura nu este creată de om, ci este dinamică și atemporală (Prescott, 1987). Experiența în aer liber le permite copiilor să interpreteze și să extrapoleze diferențele dintre caracteristicile spațiului exterior, față de experiența petrecută în spațiul interior. Mișcarea fizică a copiilor, scanarea cognitivă și relaționarea socială într -un spațiu interior sau exterior, e direct influențată de proprietățile spațiale înconjurătoare. Aceste interacțiuni implică acțiuni complexe atât senzoriale, cât și motorii. Percepția (vedere, tactil, audio, miros și gust) și mobilitatea dintr - un spațiu dezvăluie o mulțime de informații semnificative. Cu alte cuvinte, percepția este o experiență activă, în care un copil găsește informații prin mobilitate (Kytta, 2003). „Trebuie să percepem pentru a putea să ne deplasăm și trebuie să ne deplasăm pentru a putea percepe” (Gibson, 1979). Un cadru construit care oferă copiilor un mediu activ cognitiv cu privire la stimulii externi prin mișcare și acțiuni sociale, îl va încuraja să se afilieze, sau să creeze legături cu acesta. Astfel, prin proiect se dorește întelegerea, stimularea și transpunerea celor menționate mai sus.
Text de prezentare a autorului
Andrada Feier, absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism Timișoara. În prezent, profesează în domeniul de arhitectură și urbanism. Este preocupată de modul în care oamenii percep spațiul prin mijloace senzoriale și de a evidenția legătura umană cu natura, utilizând arhitectura și construirea strategică a elementelor înconjurătoare.
