Arhitectura. Delicii și capricii. - Beta Competition
Inițiative / Experimente / Viziuni

Arhitectura. Delicii și capricii.

Descrierea proiectului

Arhitectura. Delicii și capricii. Așa s-a numit expoziția care a adus lalolaltă lucrările realizate de studenții anului IV de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, la seminarul de Antropologia culturii. Sensorium Urbanae, Living togehter/ apart, Dwelling stories, At home. Falling in love with..., My personal living space, Sensing the space we live in. Zoom in. Zoom out au fost câteva din titlurile temelor la alegere. Deși diferite, temele s-au concentrat pe relația dintre loc, percepție și emoție, așa cum se poate ea dezvălui secvențial de la scară urbană la scară micro, evaluând spațiul mai degrabă după încărcătura sa antropologică, decât dinspre parametri configuraționali sau tehnici. Provocarea a fost, deci, aceea de a evalua spațiul de data aceasta dinspre om și nevoile sale, dinspre preferințele și obișnuințele sale, care poartă concomitent o amprentă culturală și una profund personală. În felul acesta, temele propuse au fost, de fapt, un pretext pentru a înțelege latura antropologică a arhitecturii, pentru a explora experiențe personale în relație cu spațiul construit și a conștientiza în ce fel acesta poate modula percepții, emoții și expectanțe. Așa că cei care au realizat aceste proiecte au fost doar pe jumătate (viitori) arhitecți și pe jumătate persoane care consumă arhitectura. De aici capriciile și deliciile (spațiale). Exercițiile au urmărit să depășească nivelul unei simple rezolvări vizuale și s-au concentrat mai degrabă pe ceea ce experiența spațială diversă poate să stârnească din punct de vedere perceptiv, emoțional, relațional. Au rezultat astfel multe și mărunte povești urbane sau povești de locuire, mai triste sau mai vesele, mai explicite sau mai discrete, colțuri din lumea personală sau madlene ale copilăriei care au marcat prime experiențe spațiale. Rezolvate, după caz, prin machete, desene sau tehnici mixte, textile și grafice, prin cartoline și text, sau prin fotografie. Dar indiferent cum au fost rezolvate, exercițiile au servit atât profesional, cât și didactic. Pentru că au fost duse voit înspre o muncă de analiză și conștientizare a propriilor experiențe și setări valorice rezidențiale sau spațiale, extrem de importante în procesul de formare și maturizare profesională. Și pentru că exercițiile au urmărit o detașare de metodele didactice convenționale, adaptându-le la particularitatea studentului sau a tematicii, bazându-se mai mult pe demersuri și căutări personale care pot ajuta la o implicare consistentă a studenților în tot acest proces. Ingrediente esențiale în reușita didactică. Semestrul s-a finalizat deci cu această expoziție reușită, rod al unui efort colectiv semnificativ, prezentând unui public extins proiecte care nu numai că îndeplinesc exigențe profesionale, dar care atestă relația profundă arhitectură/ om și, nu în ultimul rând, atestă importanța procesului educațional în sine, cu tot ce angrenează el relațional și didactic. Exercițiile au urmărit să depășească nivelul unei simple rezolvări vizuale și s-au concentrat mai degrabă pe ceea ce experiența spațială diversă poate să stârnească din punct de vedere perceptiv, emoțional, relațional. Au rezultat, astfel, multe și mărunte povești urbane sau povești de locuire, mai triste sau mai vesele, mai explicite sau mai discrete, colțuri din lumea personală sau madlene ale copilăriei care au marcat prime experiențe spațiale. Rezolvate, după caz, prin machete, desene sau tehnici mixte, textile și grafice, prin cartoline și text, sau prin fotografie. Dar indiferent cum au fost rezolvate, exercițiile au servit atât profesional, cât și didactic. Pentru că au fost duse voit înspre o muncă de analiză și conștientizare a propriilor experiențe și setări valorice rezidențiale sau spațiale, extrem de importante în procesul de formare și maturizare profesională. Și pentru că exercițiile au urmărit o detașare de metodele didactice convenționale, punând accentul pe procesul educațional în sine, bazat pe căutări și demersuri personale. Ingrediente esențiale în reușita didactică. Expoziția la final de semestru a fost rezultatul unui efort colectiv semnificativ, prezentând unui public extins proiecte care nu numai că îndeplinesc exigențe profesionale, dar care atestă relația profundă arhitectură/ om, dar și importanța procesului educațional.

Text de prezentare a autorului

Expoziția Arhitectura. Delicii și capricii a fost produsul unui efort colectiv semnificativ, al celor aproximativ 60 de studenți de an IV de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, cei participanți la cursul și seminarul de Antropologia culturii. Studenții au fost coordonați de cadrul didactic titular al disciplinei, ș.l.dr.arh. Daniela Negrișanu, care a ghidat și îndrumat atât procesul didactic, cât și curatorierea expoziției care a avut loc la finele semestrului II ale anului universitar tocmai încheiat, în Clubul A al facultății. Deși a fost pentru prima dată când au colaborat în această formulă extinsă, expoziția în sine, dar și lucrările individuale pot fi considerate o reușită, evaluându-le nu numai după exigențe profesionale, ci și după cele didactice. În fapt, la această disciplină, accentul a fost pus nu numai pe rezultatele finale, desigur extrem de importante, ci și pe procesul educațional în sine, cu tot ce a angrenat el relațional și didactic.